"Duminica alaturi de prieteni" - Ramen cu baza de peste si miso de la "Kiss The Cook"

Cand am descoperit eu blogul "Kiss The Cook" nu stiam nimic despre cine il scria. Mi-a atras atentia o reteta cu ingrediente deosebite, cred ca era tarta cu soc. Era ceva ce mi-ar fi placut si mie sa fac. Mai apoi am fost fascinata de poze si de modul in care era spusa toata povestea retetei prin ele. A trebuit apoi, neaparat, sa vad cine scrie minunatiile alea si m-am amuzat de povestea genezei blogului. Foarte frumos si cu umor scrisa. Si uite asa am inceput s-o cunosc pe Catalina si sa-mi placa de ea din ce in ce mai mult. Iar dupa ultimele zile (in parte petrecute impreuna), pot sa va spun cu mana pe inima ca e o fata de milioane. Care nu numai ca gateste foarte bine, dar are si un suflet deosebit. Daca nu i-ati vizitat blogul inca, trebuie neaparat s-o faceti. Tot ceea ce gateste ea (impreuna cu Ana si uneori Juha) e simplu, dar niciodata monoton. Chiar si pentru intalnirea noastra duminicala ne-a adus o specialitate japoneza, pe care o puteti face foarte usor cu ingrediente ce se gasesc la noi.

Ramen cu bază de peşte şi miso

Când Brînduşa m-a întrebat dacă vreau să particip la “Duminica alături de prieteni” nu am stat prea mult pe gânduri. Mai ales pentru că în ultima vreme am avut ocazia să ne şi cunoaştem mai bine cu bune şi rele :)

Iar felul de mâncare ales pentru această ocazie este chiar unul care servit cu prietenii este şi mai savuros. Ramen.

Despre ramen a mai scris Juha într-un post anterior, când mânat de curiozitatea de a încerca să producă acest fel de mâncare aflat pe lista preferatelor noastre, s-a înarmat cu răbdare şi l-a gătit voiniceşte.

De data aceasta, carnea folosită pentru bază fiind peşte, pregătirea supei durează ceva mai puţin.
Aşadar, tocmai pentru că de data aceasta s-a pregătit mai uşor şi pentru că am hotărât ca de ziua mea să petrec cu prietenii apropiaţi o seară japoneză, am ales următorul menu: felul I de care s-a ocupat Ioana care a pregătit mult mult şi bun bun sushi, felul II- ramen de peşte sau porc (la alegere) iar desertul a fost un tort cu matcha, litchi şi mango.

Ca să nu asudaţi prea mult la cratiţă chiar în ziua petrecerii (adică nu faceţi ca mine), cel mai bine e să pregătiţi baza de peşte cu o seară înainte. Iată ce ar fi de făcut.

Ingrediente pentru supa de peşte (8 persoane + 1,5 L de supă lăsată la congelator pentru altădată)

2 căpăţâni mari de peşte (sau şiri, cozi)- eu am găsit şi folosit somon
3 morcovi mici
2 cepe albe medii
1 fir de praz (partea albă)
2 fire ţelină verde (apio)
3 fire lemongrass
1 varză mică (albă ar fi ideală altfel vă iese supa cam roz- vezi mai jos  )
1 bucată mică de ghimbir
2 căpăţâni de usturoi
150 ml mirin sau sake
miso- 2 plicuri mari (ajung pentru 8 persoane)
100 g creveţi mici decorticaţi

Garnituri ce pot fi utilizate (la alegere):

tăiţei de orez (sau tăiţei Udon- de grâu dur)
2 legături mici de ceapă verde
2 legături ridichi de lună
1 ridiche albă japoneză (daicon) mică
o cutie mică de boabe de porumb (125 g)
50 g ciuperci shiitake deshidratate
20 g ciuperci trâmbiţa piticului
200 g ciuperci champignon
200 g somon afumat sau marinat (la alegere)
8 ouă
1 mână de alge wakanabe deshidratate
100 g creveţi mici decorticaţi
lăstari cruzi sau conservaţi de mugo, ceapă, lucernă etc

Pregătirea supei în sine nu este mare filosofie. Se pun cam 4 l de apă într-o oală încăpătoare. Se pune oala pe foc.

Se taie lemongrassul în bucăţi mai mici, ghimbirul se curăţă de coajă şi se zdrobeşte niţel. Se pun ambele în oală. 

Se curăţă şi spală morcovii, ceapa, prazul, se taie bucăţi mai mici şi se bagă şi ele în oală. Căpăţânile de usturoi se taie în jumătăţi şi se pun cu tot cu coajă lângă celelalte legume surate. Varza se curăţă de primele foi, se taie sferturi şi… da tot în oală trebuie să ajungă. 

Se adaugă mirinul/ sake-ul şi sarea. 

Se lasă să dea un clocot, se pun căpăţânile de peşte şi creveţii şi se lasă la fiert pe foc mic aproximativ o oră.

Se strecoară zeama şi se păstrează cam 2,5 litri de supă. Restul se poate împărţi, pune în punguţe şi lăsa la congelator pentru o dată viitoare.

În ziua servirii se pregătesc garniturile după cum urmează: ciupercile dacă nu sunt proaspete se lasă la hidratat în funcţie de cerinţe de la 40- 60 minute. Se pot fierbe câteva minute apoi într-o zeamă făcută din apă, soya, anason şi ghimbir (vezi reţeta de aici )

Ouăle se fierb tari, se curăţă de coajă şi se taie jumătăţi sau sferturi. Se pot lăsa ca atare sau fierbe împreună cu ciupercile în sosul prezentat mai sus.

Ridichile de lună şi ceapa verde se spală, zvântă şi se taie felii cât mai fine.
Ridichea japoneză se curăţă şi se taie făşii.
Algele se hidratează. Atenţie! Nu puneţi multe, îşi dublează, chiar triplează volumul.
Somonul se taie fâşii subţiri.
Creveţii se răsucesc de câteva ori în ulei încins alături de fulgi de ardei iute uscat şi usturoi.
Tăiţeii de orez se pun într-un vas adânc şi peste ei se toarnă apă clocotindă. Se lasă cam 2-4 minute şi apoi se scurg.

Înainte de servire supa de peşte se încălzeşte puternic şi se adaugă plicurile cu pastă de miso.

În bol se pune o porţie de tăiţei, se toarnă ramenul, se adaugă garnituri după gust :)

N-aş putea spune câte combinaţii s-au făcut în acea frumoasă şi caldă (de la prieteni, ramen şi vin fiert) seară de iarnă în care mi-am sărbătorit onorabila vârstă de 34 25 de ani. Ştiu doar că am fost copleşită şi fericită. Ana şi Radu, Ruxandra şi Dan, Ioana şi Vlad, Ioana şi Sid, Ana şi Filip, Iulian şi Miha şi nu un ultimul rând Titel, le supergeek mi-au fost alături la bine şi la greu în lupta cu bolovani şi crăci din Rabbids , cu microfonul sau chitările la karaoke. Vă mulţumesc dragii mei! Mulţumesc şi lui Juha care ne-a urmărit liniştit din Tampere :) /superkiss.

Iti multumesc si eu, Catalina ca m-ai adus alaturi de prietenii tai, la ziua ta (chiar si doar virtual). M-am sintit tare bine :) 

Si ramenul e DELICIOS! Pe incercate ;)

Daca doriti sa deveniti parte a acestui proiect si sa petreceti o zi de duminica la mine pe blog, puteti sa-mi trimiteti un mail la cookingwithmysoul@gmail.com

O Duminica calma si relaxanta va doresc.

Hugs & kisses

 

Focaccia cu lavanda (Lavender focaccia)

Cu toata nebunia asta din luna februarie, era sa uit de Dulce Romanie!  Vio si "Caietul cu retete" ne-au propus ca luna aceasta sa gatim cu drojdie. Si m-am conformat :)

De data aceasta am facut o focaccia putin mai speciala, pentru ca este cu lavanda. Stiu ca multi vor fi sceptici in a folosi lavanda in ceva sarat, dar  n-au de ce. Si eu am fost tare curioasa sa vad ce gust va avea, dar va spun cu mana pe inima ca merita sa o faceti. Aroma de lavanda e foarte subtila si se asorteaza foarte bine cu celelalte arome.

Ingrediente:

• 400 - 500 g faina
• 250 ml apa calduta
• 1 plic drojdie uscata (sau 25 g drojdie proaspata)
• 1 lingurita miere
• 6 linguri ulei de masline
• 1 lingurita sare
• 1 lingurita flori de lavanda alimentara
• 3 catei de usturoi

Mod de preparare: 

• Amesteca 400 g  faina cu drojdia uscata, pune mierea, 3 linguri de ulei si apa. Amesteca cu o lingura, apoi cu mana. Daca obtii o coca mult prea moale ca sa fie framantata, mai adauga cate putina faina pana cand coaca e moale, dar se poate framanta. Adauga sarea si framanta 5 minute pana ce coca devine matasoasa. Pune coca intr-un castron presarat cu faina, acoper-o cu un servet de bucatarie si las-o sa -si dubleze volumul (cam 30 de minute)
• Dupa acest timp unge o tava 40 cm x 40 cm (aproximativ) cu o lingura de ulei, intinde coca la dimensiunea tavii si pune-o in tava. Acoper-o cu prosopul si las-o sa-si dubleze volumul.
• In acest timp incalzeste cuptorul foarte bine (la 250 C) si pregateste sosul. Taie marunt usturoiul si florile de lavanda si amesteca-le cu restul de ulei (2 linguri).
• Cand coca a crescut fa in ea cu ajutorul degetelor adancituri la intervale de 2 cm. Cu o pensula unge sosul pe toata suprafata painii. Presara putina sare de mare si piper.
• Coace painea 25 minute, la 200 C

Aventura italiana a unui blogger culinar: eat, eat and eat

Tare lene mi-a fost saptamana asta. Cred ca se trage de la faptul ca sunt in concediu. N-am avut nici un chef sa mai scriu, dar prietenele mele  Angelica si Lory ma tot trag de maneca sa le povestesc cum a fost la Milano si la Roma. Si sa pun poze, bineinteles. Ce nu fac eu pentru voi... Iata povestea unui blogger culinar, care a participat la concursul Electrolux si a avut norocul sa castige nu trei zile in Italia, ci o experienta din care isi va hrani sufletul mult timp de acum incolo.

Ca sa incep cu inceputul, saptamana trecuta,  marti dis de dimineata (adica pe la 4), dupa ce n-am dormit aproape deloc de emotii si teama ca avionul n-o sa decoleze din cauza ninsorii, m-am urcat in masina Andreei (care a fost o super draguta si m-a ajutat cu transportul catre si de la aeroport), si iata-ne ajunse la Otopeni. Zborul a fost neasteptat de lin, fara nici un incident, cazarea in Milano de 4 stele, prin urmare pe la 13 toate eram gata sa purcedem la explorare. Milano era la picioarele noastre ;). Si, cum toate eram curioase cum e mancarea milaneza, am hotarat sa pranzim la un restaurant de profil :)) Adica unul in care se face mancare milaneza. Nu ne-a dat pe spate, mai ales ca risotto era mult prea al dente, dupa gusturile noastre. Si mai tarziu am vazut ca aveam dreptate, pentru ca in alta parte am mancat un risotto mult mai bun.

Sa va arat ce am comandat

Ossobuco si risotto cu sofran - bun, nu cu mult diferit de cel facut de mine

Ossobuco cu polenta (adica mamaliga)

Risotto cu porcini si creveti

Gnocchi

Si un snitel de vita foarte fraged si foarte subtire, pe care am uitat cum il cheama  :) Anto, poate ma ajuti.

Later edit: Am aflat. Se numeste Cotoletta alla milanese

N-am uitat de desert. Panna cotta cu fructe de padure, care a fost mult diferita de ce am mancat eu pana acum. Textura a fost mai mult de frisca, decat de crema gelatinoasa.

Fetele au mai luat tiramisu (foarte buna) si crema de zahar ars. Per total masa a fost buna, si am remarcat ca la ei dulciurile sunt mult mai putin dulci decat la noi. De baut, doar apa plata, pentru ca ne astepta o zi de mers si nu vroiam sa fim molesite. Nu ma credeti? Ia uite:

Dupa ce ne-am pus burtile la cale, am zis sa mergem sa facem ceva shopping. Dar ce, credeati ca am cautat pantofiori si gentute? Neah! Noi am plecat dupa oale, tavi, carti de bucate, si alte minunatii ce ne incitau mintea noastra de bloggeri culinari. Cu harta in mana Carmen ne-a purtat pe drumuri necunoscute, pana cand am ajuns la pestera lui Aladin, plina cu nebunii pentru gatit. Cam scumpe pentru buzunarele nostre, dar nimeni n-a plecat cu mana goala. Pasiunea, bat-o vina.

Pe drum de la un magazin la altul am vizitat in fuga si castelul Sforzesco, care dateaza din secolul al XIV- lea si adaposteste multe muzee.

Unul din turnurile de aparare

Poarta cu lanturi

Prezentarea generala

Un alt turn

Copii veniti cu scoala, bucurandu-se de zapada (cam putina)

Intrarea intr-unul din muzee

Scoala de arte

Si am pasit din nou pe strazile din Milano, care nu este un oras deosebit de frumos, ci cu o alura mult mai industrializata decat m-as fi asteptat. Am intalnit un magazin cu paste si pesto facute artizanal, de unde mi-am luat cate ceva :D. O sa vedeti voi in postarile viitoare.

Ne-am oprit la o cafenea, unde cafeaua e cat un degetar, fara nici o exagerare! Si tareeeeee.
Si intr-un magazin alimentar pe care as fi vrut sa-l cumpar cu totul. La raionul de branzeturi aveau tot felul de mozzarella, pecorino, parmigiano, branza cu mucegai, si alte bunatati. Asa ca am hotarat sa luam cina in camera. Prosciutto, rosii uscate, branza cu mucegai, ciabatta, vin rosu si povesti intre prietene, ne-au tinut treze pana dupa ora 12. Imi pare rau, dar poze nu pot sa pun n-am, pentru ca eram prea obosite sa mai facem :D

A doua zi am plecat sa vizitam Domul si sa mai tragem o tura de shopping. De data asta pantofiori, gentute, bluzite si ce ne-au mai cazut la indemana prin rafturile cu reduceri.
Domul mi-a placut tare mult, si mi s-a parut ca seamana cu Catedrala Sf Stefan din Viena. Totusi, dantelariile de pe Dom nu le-am mai vazut niciunde.

Si o fotografie din interior, foarte bine realizata de Antonina

De jur imprejurul pietei sunt cladiri vechi, dar foarte bine intretinute, unde isi au sediul magazine, cafenele, restaurante.

Aici am mancat, la un fel de impinge - tava italienesc o mancare absolut superba. Si vreau sa spun ca m-am indragostit de salata verde italieneasca, in care gasesti tot felul de ierburi deosebit de gustoase, inclusiv rucola care nu e amara deloc.

Despre ce-am facut seara la Cube si ce minunatii am mancat, v-am mai povestit, asa ca sa trecem la ziua a treia. Aceasta urma sa fie rezervata Romei.
Prima oprire: Piata Campo de Fiori. Portocale rosii, clementine, kiwi, sparanghel, porcini, anghinare, flori de dovleac, rucola, ceapa verde, si nu mai stiu cate alte feluri de legume si fructe. Iata o parte

Si pe langa astea flori frumoase

Aci era raiul pastelor

Am stat ceva prin piata asta, apoi am colindat putin Roma. La fiecare colt de strada gaseai o coloana sau o piata cu sculpturi superbe

Pantheonul

Toata lumea manca gelato, asa ca ne-am asezat si noi la o masuta afara, sub soarele care incalzea destul de tare si am comandat cate o portie. Asta a fost a mea: cea mai tare inghetata pe care am mancat-o vreodata. De ciocolata, amarena si un demential fistic. Si aia de capsuni era tare buna. Prin urmare neaparat sa mergeti la Roma sa mancati inghetata!

Ultimul loc pe care l-am vizitat a fost Fontana di Trevi. Superba, intr-adevar.

Eram asa de obosita dupa trei zile pline, incat aveam o fata tare ciudata. Stiu ca n-ar trebui sa pun poza urmatoare, dar totusi risc.

N-am aruncat nici un banut in fantana. Si, cu toate astea, sunt sigura ca ma voi intoarce la Roma. In cele cateva ore impreuna s-a creat intre noi o legatura puternica. Si atunci o s-o vizitez pe indelete, pentru ca merita scotocita prin toate ungherele.

Supa de naut cu usturoi si lamaie (Chickpea soup with garlic and lemon)

Scroll down for English recipe

Pentru o zi friguroasa de iarna, supa asta de naut se potriveste ca o manusa. Nu numai ca e gustoasa, dar are si vitamina C naturala in ea, asa ca poti sune adio racelii daca o mananci. Chiar daca are ceva mai mult usturoi decat suntem noi obisnuiti, nu va speriati. Gustul nu e pregnant de usturoi, pentru ca el e fiert. Asa ca din punctul asta de vedere e safe. Cu nautul sa aveti grija, pentru ca putin mai greu de digerat, ca si fasolea boabe :D

Ca sa o prepar eu am folosit supa de legume, dar puteti folosi si  supa clara de pui . Dar va rog eu mult, nu folositi prafurile baza de mancare, care contin monoglutamat, pentru ca ele denatureaza toate gusturile si mai si dau dependenta. Si uite asa, toate mancarurile voastre o sa aibe acelasi gust si o mancare intr-adevar gustoasa, voua o sa vi se para fada, pentru ca nu e facuta cu monoglutamat. :(

Dar, sa revenim la reteta.

Ingrediente pentru 8 portii:

• 150 ml ulei de masline extravirgin
• 12  catei de usturoi, feliati
• 2 cepe mari, taiate
• 600 g naut
• 2 linguri faina
• sucul de la 2 lamai
• 1 ramurica de rozmarin
• 5 l supa de legume sau  supa clara de pui
• sare, piper dupa gust
• patrunjel pentru servit

Mod de preparare:

• Pune nautul in apa peste noapte, ca sa se hidateze. A doua zi spala-l si scurge-l bine.
• Incalzeste uleiul si caleste in el, usor, ceapa. Adauga si usturoiul si aureste-l putin. Ai grija sa nu le arzi!
• Adauga nautul si supa de pui. Poti sa adaugi si niste apa, astfel incat lichidul sa fie cam 5 cm deasupra nautului. Pune rozmarinul si fierbe la foc mic, pana ce nautul e fiert bine.
• Scoate ramurica de rozmarin si strecoara supa. O parte din boabele de naut le pasezi in blender. Eu la inceput am blenduit doar o mica parte, dar nu mi-a placut supa asa, pentru ca restul de boabe erau prea tari. Si atunci am blenduit cam 3/4 din ele. Asa mi s-a parut mai fina. Voi faceti cum va place mai mult.
• Amestecati faina cu cateva linguri de supa, ca sa se faca o pasta fara cocoloase. Adauga faina in supa si amesteca bine. Pune si nautul si lasa sa fiarba la foc mic inca 2 minute. 
• Pune si zeama de lamaie, potriveste de sare si piper. Serveste supa presarata cu patrunjel