Aventura italiana a unui blogger culinar: eat, eat and eat

Tare lene mi-a fost saptamana asta. Cred ca se trage de la faptul ca sunt in concediu. N-am avut nici un chef sa mai scriu, dar prietenele mele  Angelica si Lory ma tot trag de maneca sa le povestesc cum a fost la Milano si la Roma. Si sa pun poze, bineinteles. Ce nu fac eu pentru voi... Iata povestea unui blogger culinar, care a participat la concursul Electrolux si a avut norocul sa castige nu trei zile in Italia, ci o experienta din care isi va hrani sufletul mult timp de acum incolo.

Ca sa incep cu inceputul, saptamana trecuta,  marti dis de dimineata (adica pe la 4), dupa ce n-am dormit aproape deloc de emotii si teama ca avionul n-o sa decoleze din cauza ninsorii, m-am urcat in masina Andreei (care a fost o super draguta si m-a ajutat cu transportul catre si de la aeroport), si iata-ne ajunse la Otopeni. Zborul a fost neasteptat de lin, fara nici un incident, cazarea in Milano de 4 stele, prin urmare pe la 13 toate eram gata sa purcedem la explorare. Milano era la picioarele noastre ;). Si, cum toate eram curioase cum e mancarea milaneza, am hotarat sa pranzim la un restaurant de profil :)) Adica unul in care se face mancare milaneza. Nu ne-a dat pe spate, mai ales ca risotto era mult prea al dente, dupa gusturile noastre. Si mai tarziu am vazut ca aveam dreptate, pentru ca in alta parte am mancat un risotto mult mai bun.

Sa va arat ce am comandat

Ossobuco si risotto cu sofran - bun, nu cu mult diferit de cel facut de mine

Ossobuco cu polenta (adica mamaliga)

Risotto cu porcini si creveti

Gnocchi

Si un snitel de vita foarte fraged si foarte subtire, pe care am uitat cum il cheama  :) Anto, poate ma ajuti.

Later edit: Am aflat. Se numeste Cotoletta alla milanese

N-am uitat de desert. Panna cotta cu fructe de padure, care a fost mult diferita de ce am mancat eu pana acum. Textura a fost mai mult de frisca, decat de crema gelatinoasa.

Fetele au mai luat tiramisu (foarte buna) si crema de zahar ars. Per total masa a fost buna, si am remarcat ca la ei dulciurile sunt mult mai putin dulci decat la noi. De baut, doar apa plata, pentru ca ne astepta o zi de mers si nu vroiam sa fim molesite. Nu ma credeti? Ia uite:

Dupa ce ne-am pus burtile la cale, am zis sa mergem sa facem ceva shopping. Dar ce, credeati ca am cautat pantofiori si gentute? Neah! Noi am plecat dupa oale, tavi, carti de bucate, si alte minunatii ce ne incitau mintea noastra de bloggeri culinari. Cu harta in mana Carmen ne-a purtat pe drumuri necunoscute, pana cand am ajuns la pestera lui Aladin, plina cu nebunii pentru gatit. Cam scumpe pentru buzunarele nostre, dar nimeni n-a plecat cu mana goala. Pasiunea, bat-o vina.

Pe drum de la un magazin la altul am vizitat in fuga si castelul Sforzesco, care dateaza din secolul al XIV- lea si adaposteste multe muzee.

Unul din turnurile de aparare

Poarta cu lanturi

Prezentarea generala

Un alt turn

Copii veniti cu scoala, bucurandu-se de zapada (cam putina)

Intrarea intr-unul din muzee

Scoala de arte

Si am pasit din nou pe strazile din Milano, care nu este un oras deosebit de frumos, ci cu o alura mult mai industrializata decat m-as fi asteptat. Am intalnit un magazin cu paste si pesto facute artizanal, de unde mi-am luat cate ceva :D. O sa vedeti voi in postarile viitoare.

Ne-am oprit la o cafenea, unde cafeaua e cat un degetar, fara nici o exagerare! Si tareeeeee.
Si intr-un magazin alimentar pe care as fi vrut sa-l cumpar cu totul. La raionul de branzeturi aveau tot felul de mozzarella, pecorino, parmigiano, branza cu mucegai, si alte bunatati. Asa ca am hotarat sa luam cina in camera. Prosciutto, rosii uscate, branza cu mucegai, ciabatta, vin rosu si povesti intre prietene, ne-au tinut treze pana dupa ora 12. Imi pare rau, dar poze nu pot sa pun n-am, pentru ca eram prea obosite sa mai facem :D

A doua zi am plecat sa vizitam Domul si sa mai tragem o tura de shopping. De data asta pantofiori, gentute, bluzite si ce ne-au mai cazut la indemana prin rafturile cu reduceri.
Domul mi-a placut tare mult, si mi s-a parut ca seamana cu Catedrala Sf Stefan din Viena. Totusi, dantelariile de pe Dom nu le-am mai vazut niciunde.

Si o fotografie din interior, foarte bine realizata de Antonina

De jur imprejurul pietei sunt cladiri vechi, dar foarte bine intretinute, unde isi au sediul magazine, cafenele, restaurante.

Aici am mancat, la un fel de impinge - tava italienesc o mancare absolut superba. Si vreau sa spun ca m-am indragostit de salata verde italieneasca, in care gasesti tot felul de ierburi deosebit de gustoase, inclusiv rucola care nu e amara deloc.

Despre ce-am facut seara la Cube si ce minunatii am mancat, v-am mai povestit, asa ca sa trecem la ziua a treia. Aceasta urma sa fie rezervata Romei.
Prima oprire: Piata Campo de Fiori. Portocale rosii, clementine, kiwi, sparanghel, porcini, anghinare, flori de dovleac, rucola, ceapa verde, si nu mai stiu cate alte feluri de legume si fructe. Iata o parte

Si pe langa astea flori frumoase

Aci era raiul pastelor

Am stat ceva prin piata asta, apoi am colindat putin Roma. La fiecare colt de strada gaseai o coloana sau o piata cu sculpturi superbe

Pantheonul

Toata lumea manca gelato, asa ca ne-am asezat si noi la o masuta afara, sub soarele care incalzea destul de tare si am comandat cate o portie. Asta a fost a mea: cea mai tare inghetata pe care am mancat-o vreodata. De ciocolata, amarena si un demential fistic. Si aia de capsuni era tare buna. Prin urmare neaparat sa mergeti la Roma sa mancati inghetata!

Ultimul loc pe care l-am vizitat a fost Fontana di Trevi. Superba, intr-adevar.

Eram asa de obosita dupa trei zile pline, incat aveam o fata tare ciudata. Stiu ca n-ar trebui sa pun poza urmatoare, dar totusi risc.

N-am aruncat nici un banut in fantana. Si, cu toate astea, sunt sigura ca ma voi intoarce la Roma. In cele cateva ore impreuna s-a creat intre noi o legatura puternica. Si atunci o s-o vizitez pe indelete, pentru ca merita scotocita prin toate ungherele.