Nu stiu daca te-ai gandit vreodata cum e sa faci parte din familia unui blogger culinar. Mai intai, oricat de mult spatiu ati avea in casa, dupa un timp o sa apara urmatoarele probleme: in dormitor n-o sa mai aveti loc de masute false, blende, trepied, cutii cu pahare, forme, farfurii. Cand o sa deschizi dulapul de sus trebuie s-o faci cu mare atentie, sa nu iti cada in cap cutiutele si craticioarele. O sa auzi foarte des asta: "Nu ti-am spus sa nu mananci NICIODATA in farfuria aia alba/cu flori roz/cu buline, pentru ca o pastrez sa fac poze in ea????" :P
Apoi urmeaza partea cea mai grea: bloggerul culinar a facut o super mancare/prajitura din care abia astepti sa gusti. Dar nu, mai intai trebuie sa aranjeze mancarea in farfurie, sa aseze restul de obiecte, sa faca 1, 2, 3...100 de poze din diferite unghiuri si schimband Dumnezeu stie ce setari la aparatul foto, pana cand, dupa o groaza de timp de asteptat, adormi flamand pe scaun.
Si daca ti se pare ca asta e tot, gresesti. Tocmai ce ai ajuns seara de la serviciu si gasesti acasa o super prajitura. Te gandesti: Moama ce dezmat! Dar nu, bloggerul culinar, protesteaza vehement: "Nu pot sa tai prajitura in seara asta, pentru ca e noapte si nu ies bine pozele. Trebuie sa astepti pana maine, cand o sa am timp si de poze." Dragut nu? :)))
Toate astea i se intampla si sotului meu de vreo 2 ani, de cand am inceput blogul asta. Si, totusi, nu pare sa il deranjeze pre mult (de obicei). Cand simt ca am cam intrecut masura :) incerc sa-l indulcesc cumva.
De data asta, a fost ceva mai greu, pentru ca sotul meu m-a rugat sa recreez una din prajiturile de cofetarie ale copilariei lui: Prajitura Brates. Eu nu stiam nici cum arata si nici ce gust are. Am cautat pe internet si in carti reteta, dar n-am gasit-o nicaieri. Prin urmare, am facut-o numai dupa descriere, si spre mirarea mea, a iesit din prima. Sunt buna, nu? :)))))
Ingrediente:
Blatul (pandispan) pentru tava de aprox. 40 cm x 40 cm
- 7 oua, separate
- 150 g faina, cernuta
- 150 g zahar tos
- 1 lingurita zeama de lamaie
Crema (bavareza)
- 3 oua, separate
- 45 g zahar
- 1 baton de vanilie, taiat pe lungime cu semintele scoase
- 300 ml lapte
- 150 g ciocolata amaruie, taiata marunt
- 450 g smantana, facuta frisca (sau lasata asa daca e foarte grasa si sta teapana)
- 10 g gelatina (un pliculet), inmuiata in 5 linguri lapte
- 250 g zahar tos
- 300 ml apa
- 50 ml rom
- frisca batuta
- cacao
Mod de preparare:
- Blatul: Incalzeste cuptorul la 180 C. Pe fundul tavii pune foaie de copt. Unge peretii formei cu putin unt.
- Bate albusurile bine, pana ce devin tari. Adauga zaharul si lamaia si bate bine din nou pana ce zaharul s-a topit si albusul e tare si are o textura cremoasa. Mie mi-au trebuit cam 7 minute, la viteza turbo.
- Adauga toate galbenusurile si cu mixerul pe pulse incorporeaza-le rapid. Nu amesteca prea mult.
- Pune toata faina peste oua si, cu o spatula incorporeaz-o amestecand de jos in sus (nu circular), ca sa nu se piarda prea mult din volum.
- Toarna compozitia in forma si niveleaz-o. Coace blatul 20 de minute, sau pana ce trece testul scobitorii.
- Inchide caldura in cuptor si lasa blatul sa se raceasca in cuptorul lasat cu usa intredeschisa. (asta ca sa nu se lase blatul dupa racire)
- Cand s-a mai racorit, scoata blatul pe un gratar, indeparteaza folia de copt si lasa-l sa se raceasca bine. Pune blatul la loc in tava.
- Siropul: Zaharul se pune la fiert cu apa cam 5- 6 minute. Se lasa la racit si se amesteca romul. Se insiropeaza blatul bine cu acest sirop
- Crema: Bate galbenusurile cu zaharul, pana se fac ca o spuma. Incalzeste laptele bine cu batonul de vanilie. Lasa-l sa se racoreasca putin, scoate batonul, si toarna-l in fir subtire in amestecul de galbenusuri, amestecand incontinuu cu un tel sau cu mixerul.
- Da focul foarte mic si, amestecand mereu, lasa pana ce amestecul se ingroasa putin. Ai grija sa nu se branzeasca.
- Ia crema de pe foc si pune ciocolata inauntru. Lasa putin, apoi amesteca sa omogenizezi amestecul.
- Dizolva gelatina in lapte. Pune-o in crema de ciocolata calduta si amesteca bine.
- Lasa crema pana ajunge la temperatura corpului. Bate bine albusurile. Cu ajutorul unei spatule amesteca in crema de ciocolata frisca, apoi albusurile batute, cu grija sa nu se lase crema. Pune crema la rece pana ce se intareste putin.
- Toarna crema peste blat si pune tava la rece peste noapte (pana ce crema s-a intarit bine)
- Ca sa tai prajitura in bucati frumoase trebuie sa folosesti un cutit cu lama mare, ascutit. Inaczeste-i lama in apa fierbinte, sterge-l de apa si taie. Dupa fiecare taietura spala cutitul cu apa fierbinte si sterge-l.
- Fiecare bucata se orneaza cu frisca si se pudreaza cu cacao.
oh, ce delicioasa trebuie sa fie! arata intr-un mare fel si zau ca-mi place inclusiv suportul de servetele! E super dragalas! te pup scumpa mea :*
RăspundețiȘtergereNu stiu daca e suport de servete. E un carlig de rufe urias :))) E la set cu farfurioara. Pup.
ȘtergereArata delicios.Nici eu n-am auzit de ea.Nici sotu' din dotare nu mananca pana nu intreaba: l-ai pozaaaat??
RăspundețiȘtergere:)))) Avem niste soti educati :))) Pup.
ȘtergereSi noi patim la fel :) Ii cam chinui pe barbateii mei din acest punct de vedere :) Ce-i drept, uneori isi iau revansa si imi dispare prajitura cat nu sunt atenta...Suntem ca soarecele si pisica, daca e vorba de prajituri. In special cheesecake...
RăspundețiȘtergereCel mai amuzant mi se pare cand colegi de-ai pustilor mei mananca la noi si intreaba "reteta asta e pe delicioasa?" :)
:)))) Hai ca acum o sa ai un aliat. Numai sa mai creasca putin <3
ȘtergereSuper frumoasa si gustoasa prajitura! Si da, cam asa se intampla si la mine cand pun mancarea pe masa :). pup
RăspundețiȘtergereTimea, ma gandeam eu ca se intampla si la atii :))
ȘtergereNici eu nu am auzit de prãjitura asta...aratã super! chiar cã nu e usor în familie de blogger:))
RăspundețiȘtergereSotul meu s-a obisnuit!... La mine se aude fosrte des in casa: "hai, vii odata sa faci poza ca sa pot si eu manca?" =))
RăspundețiȘtergerePrajitura asta arata tare bine si wow... in sfarsit foloseste cineva tava mai mare.... Cu siguranta am sa o fac si eu...
Arata foarte apetisant !!!
RăspundețiȘtergereFoarte faina prajitura
RăspundețiȘtergereArata f bine prajitura, merita incercata cu siguranta... Ma regasesc putin in cuvintele tale. La mine s-a rezolvat problema cu lumina, mi-a luat reflectoare, biroul l-am transformat in mini-studio, asa ca pot face poze la orice ora.
RăspundețiȘtergereesti cea mai buna sotie, daca ti-a iesit din prima, ti-a iesit si pt ca ai mana pt asa ceva.
RăspundețiȘtergereeu de prajitura nu auzisem, dar dupa continut ... as vrea si eu o felie!
ma bucur ca nu sunt singura sotie cu dormitor transformat in spatiu de pozat, plin de mese false, vesele, fete de masa, trepied! cartile de bucate sunt imprastiate din bucatarie pana in dormitoare.
te pup!
Super buna prajiturica!!!Cand am citit introducerea retetei, m-am regasit suta la suta in descrierea ta:)Pupici!
RăspundețiȘtergereCred ca e bestiala crema asta,trebuie incercata!
RăspundețiȘtergereBrandusa,draga,te-am adaugat la noul meu blogroll,ca sa te pot"gasi" mai usor:) si tare m-as bucura daca si tu m-ai face aceasta favoare deosebita.
Pupici si we placut iti doresc!
Doamne cat adevar graiesti :):) , asta se intampla si in casa mea de mai bine de un an de zile !!! :))))
RăspundețiȘtergerePrajiturica arata tare bine !!
Nu am auzit de prajitura asta...dar de unde e sotul? Ca noi, in Timisoara, avem in fiecare cofetarie prajitura Petre Roman si la Bucuresti am auzit ca nu este...In fine, dupa ce ma chinui si eu cu accesoriile, fetele de masa si aranjamentele, las farfuriile pe masa sa manance baietii. "Asta-i a mea, o pot manca, e pentru mine?"-zice sotul mirat."Da!" confirm, ca am terminat cu pozatul...
RăspundețiȘtergereCred ca ne regasim cu totii in randurile tale...:))
RăspundețiȘtergereNici eu n-am mai auzit de aceasta prajitura, dar arata fff bine si o salvez repede ptr a o incerca in viitorul apropiat :P
Pupici!
Foarte,foarte bine arata!Imi place tare mult!Pupici!
RăspundețiȘtergereSper ca nu am ajuns prea tarziu ptr o portie...
RăspundețiȘtergereDelicios arata!
Pupici
mi-a placut comentariul tau de introducere...va admir pe toate cele care postati,ai dreptate,bietii soti poticiosi trebuie sa astepte...al meu n-ar rezista in veci!
RăspundețiȘtergereCornelia, ai mare dreptate. Saracii de ei... :))))
Ștergerearata foarte bine, cred ca sotului meu ii va placea aceasta prajitura :)
RăspundețiȘtergereimi imaginez ce este la tine in casa daca eu imi chinui parintii cu aceeasi problema,si anume cea a pozelor,si vb aia , eu nu sunt vreun blogger,darrrr cand iese ceva frumos ar fii si pacat sa nu ne pozam minunatiile!! :D
RăspundețiȘtergere